Poezie
ciorile glonțului
1 min lectură·
Mediu
nu se arată cu degetul doar
se împușcă în tâmple cu păsări veștile
pe front au trecut de linia întâi
tăiat sârma ghimpată
prin ea
soarele a răsărit furișând lumina o picătură
de sânge frigul pe post de brancardier ești
frumoasă îți spun
înaltă
câte pietre poți număra
numai una singură doare
noaptea împrăștie întunericul în șoapte
stăm ghemuiți unul spre altul norii își fac ultimul cuib pentru alți nori unii mai mici
femeie te iubesc și mâine e vineri în sfârșit
trimit scrisoarea
drum lung
ciorile glonțului ciugulesc înfometate disperarea
la radio se anunță hăitașii întorc la casele lor
Domnul le-a luat numerele de la porți
fiecare pe unde apucă
mergem înainte
soarele în inima ta a
034.054
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “ciorile glonțului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/238127/ciorile-glontuluiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DȘDȘDaniela Șontică✓nu se poate asa ceva: ciorile glontului infometate... suna prea bine, dom\'le...si toata strofa asta ultima e de pus pe rana.
0
SPși încă o zi
0
F-se întrevede o schimbare de temperatură.se topesc gheţarii.semn rău spun specialiştii adevărat vă spun fraţilor că abia după ce se arată apele se va întâmpla naşterea.dincolo de lauda dumneavoastră nu se ascunde frigul.El există ca şi când.Cei slabi se duc cei răi se duc cei aleşi se întorc.Numai femeia ştie când pruncul adoarme.Numai ea Femeia.Dar această întruchipare nu poate fi decât înaltă ..da...numai înaltă
Scriem poeme fiindcă!
Scriem poeme fiindcă!
0