Astăzi ca ieri ca nicicând colinzi
Aprinsele pajiști cu încetineală de fum
În melcul zilei înaintezi precum în ultima călătorie
Vălurește lumina pe fața învinsului de adevăr
Deși tot acolo și tot atunci
A mișcat draperiile un lujer de floare
În dimineață fără de rouă
Semn că nu mai poți aștepta
Într-o ripostă fără sfârșit
Te risipești ca un múrmúr.
Și nu-i adiere ci ieșirea din lume