Caracatiţa în profeţie

Cât de uriaşă eşti, într-o baltă – atât de mică !
Pe tentacule multiple trupul tău cum se ridică…
Şi râmi solul de sub „apă” printr-un fildeş ascuţit
Cu o forţă uimitoare, scurmă „lut” din răsărit.

Vai ce monstru diabolic cu-n ochi mare pus în frunte
Şi încrengături înfipte stau supuse să te-asculte !
Vai, ce animal de apă cu-n trup mare şi rotund,
Şi cu-n fildeş mare-n gură râmă lutul de la fund !

Cu atâta lăcomie râmi „pământ” din răsărit,
Fiii răsăritului să fie ce cândva i-ai convertit?

Ce să fie „balta” care, între maluri limitată
Şi pământul de sub apă ce prin fildeş e râmată?
O…! Să fie răsăritul ţărilor excomuniste
Pregătind să-ţi facă „chipul” prin cartele anti-hriste?

Sunt şi ţări ce vor să curme hotărârea ta de fiară,
Văd un „ţap” frumos cu coarne, alb la păr ce se-nfioară
Şi primeşte sfat din umbră ca să lupte contra ta,
De la un bărbat în negru ce-n obscur se ascundea.

Şi-l văd pregătind pe „ţapul” ce porneşte hotărât,
Dinspre miază-zi el pleacă să lupte cu cel urât.
Şi cu coarnele-nainte se aruncă-n faţa ei…
Şi-ntr-o clipă el pieriră-n gura „caracatiţei.”

Cât de clară e-mplinirea profeţiei din Scriptură,
Cum că Europa este o putere-n ne-măsură !
Iar biserici laolaltă se adună într-un gând
Să se-nchine primei fiare, sub politic se ascund…
„ de ce religie?
[ Poezia de faţă, ne obligă să-i justificăm conţinutul, deoarece Biblia scoate în evidenţă dorinţa Romei de odinioară de aşi reface graniţele imperiului de altă dată şi istoria o confirmă. ( a se citi cartea Daniel 2:40-43 sau Apocalipsa 13:1-10*
pe de altă parte, Vaticanul doreşte o singură religie sub controlul unui singur vi-car şi este în pragul de aşi atinge scopul) Pământul (lutul) e partea de răsărit a Romei care a rămas mai puţin dezvoltată faţă de „ferul” simbolul europei de apus
„ţapul” ( e simbolul greciei)]