Să fiu un pom sădit


Aşi vrea să fiu lumină printre neamuri
Să faci din mine rob să pot vorbi, să cânt,
Şi rod să dau a fructelor prin ramuri,
„ Lacuna” să mi-o umpli cu Duhul Tău cel Sfânt.

Să fiu un pom sădit lângă izvor de apă
A cărui frunze verzi rămână veşnic vii,
Prin grija ce mi-o porţi să-mi fi Tu singur Tată
Să duc la bun sfârşit lucrarea ce mi-o scrii.

Un mic grăunte dă-mi, credinţa să-mi dezvolte,
În legea Ta să cuget mereu în nopţi şi zi,
Şi sâmbure-ncolţească de adevăr în holde,
Ce-aşteaptă secerişul să înmulţească-n mii.

Aşi vrea creştin să fiu în lumea mea ostilă
Ca orice vreme rea să treacă peste mine,
Fă-mi brad din trupul meu cum se scria-n idilă
Să pot rămâne verde în orice vreme vine.

Chiar soarele de arde sau vântul iernii geme,
Să-mi fie rădăcina sfredelită-n stâncă,
Să pot rămâne verde în viitoarea vreme,
Cu toţi aceia care, trăiesc speranţe încă.

Sădeşte-mă pe munte în blocul de granit,
Cutremure de-ar fi sau zguduind furtuna,
În mica mea credinţă să fi necontenit,
Să pot avea armura ce-mi dăruie cununa.