Ce aş mai putea vedea în afară de seva care se prelinge prin venele frunzelor
precum căderi de avalanşă
doar la un semn al tău - o mişcare a capului de parcurgere a cadranului unui minut

te gândeşti cum Lorelai atrage marinari inocenţi de acolo, de pe stânca ei
şi îi rătăceşte printre cochilii părăsite de perle - îi închide acolo, în locul perlelor şi îi uită
cu genele ei de lumină îi adoarme în emisiuni de prime time
nu trebuie să îi urmezi vraja
nu-mi place să fiu ţinută captivă

printre diagonale şi romburi trebuie să treci cu paşi mărunţi şi să te prinzi de linii - vârfurile lor au gust iute - acrişor... mai curând picante
te opreşti uimit când inima face pauză într-o rotire personală şi nuanţată şi porneşti iar la drum - trebuie sa bei apă

ştiu prea bine. ţi-e sete de apă de mare - braţele ţi le întinzi pentru a pune drobul în care ai adunat toată sarea pe un raft prăfuit şi mâncat de carii
drobul e cât un bob de orez şi îşi găseşte sprijinul de o cană de lut din care ai băut marea (asta a fost demult, dar nu îţi mai aduci aminte, aşa ca iar ai vrea să mai bei)
priveşti costumul tău de scafandru care încă e ud

îmi dai autografe pe miros de iarnă
şi îmi spui că ustură prima zi a vieţii

te uiţi maliţios la mine în ascensiunea ta, cu procese ample de separare a sentimentelor
nu ţi-a luat totuşi mult timp, văd că le-ai sortat deja, în alb şi negru - roşul e în plus.

de dragul cărţilor te accept cu râsete şi zulufi zburliţi
dar nostalgia mucegaiului îşi face loc între noi
şi răspunsul vine din ultima bancă - în sală e linişte deplină

vizuina cochetă cu un singur locatar te aşteaptă