Uiți mereu cine ești și ce vrei,
Te-nchini mereu la mii de dumnezei,
Ești și preot și credincios al cultului,
Adeptul gândurilor și-al sufletului.

Te-nalți și te cobori de mii de ori,
Umbre apar și îți dau reci fiori,
Nu știi ce-i bine sau ce este rău,
Căci vezi totul privind prin ochiul tău.

Nimic nu te oprește ca să speri,
Dar tot te mai gândești la plăceri,
Nu vrei să suferi, asta este clar,
Vrei să guști din viață o bucățică măcar.