Trecut


Lumina îmi plânge cu umbre și cu ceață
Și mă întreb de ce prin vise-mi rătăcești,
Te pierzi în întuneric prin firele de ață
De la atâta ploaie poate-ai să și răcești !

Te-nvălui în tăcere și în curând dispari
Iar când mi-e mintea de noapte liniștită
Te-arăți de după șoapte și-indiscret apari
Neprețuind tăcerea în mine adormită.

Și zilele îmi trec repezi și aparent absente
Dar când mă uit spre ieri, nu pot să te găsesc
Al meu ești doar în visele prezente…
Acum când nu te am, știu să te prețuiesc !

Și vântul iar aduce parfumul tău la mine
De parcă-n simfonia lui ar vrea
Să-mi crească aripi și să ajung la tine,
Să scriem împreună fericirea !

Dar timpul nostru s-a pierdut și-acum e amintire
Și-ți scriu din toata inima aceasta jalbă…
Sper depărtarea mea s-aducă fericire…
Mereu vei fi al meu… în mătase albă !