De-aici de la masa pe care ades,
Mă plec pe genunchi,Aceluia care,
Putere să-mi dea şi gânduri să ţes
Cuvinte spre Domnul-nălţare.

Singur la drum niciodată nu sunt,
La dreapta şi stânga îmi este Cuvântul,
Şi simt călăuza Duhului Sfânt,
Ce-adie prin suflet ca vântul.

Citesc epopee prin Duh trâmbiţate,
De sfinţii părinţi lăsate-n versete.
Să scoată din noi mizeri şi păcate,
Să nască dorinţa de sete.

Citesc timpul grabnic ce are să vină
Să schimbe pământul şi omul în "NOU"
Şi-a lumii-ntuneric s-o schimbe-n lumină
Sunt trâmbiţi ce sună-n ecou.

Şi sună pe drumuri,răspântii şi case,
A Mielului nuntă sunt toţi invitaţi.
Se pare că orbii şi surzii rămase
Aceia ce-au fost cândva,zis:chemaţi!