Nimic nou




In fiecara zi trăiesc propria-mi răstignire
Nu sunt nici pe departe salvator
Cu atât mai puțin divin
E un lucru de care îmi dau seama
Seara când plutesc spre somn...


Sunt pironit într-o poziție incomodă
Pe un suport ce are forma corpului meu
Strig dar se aude doar înăuntrul meu
Plâng iar ceilalți zâmbesc
Alerg dar nu las urme

Păcatul e o veche cunoștință a mea
Ne salutăm zilnic deși ne ignorăm de ceva vreme
Cel mai greu e să asist la răstignirea mea
Se întâmplă zilnic, uneori se repetă
De atâtea ori cât pot suporta tâlharii din jurul meu