dimineaţa vine
peste trupul tău ciopârţit sângele uscat pe ecranul tv mâna care atârnă inertă pe marginea patului

undeva în conexiunile neuronale pocnind ca floricele de porumb la vederea acelei bucăţi de piele la gustul ei la mirosul acelei secreţii

o interfaţă a gândurilor zbătându-se haotic şi sentimentul acut prelins pe şira spinării
că sinapsele s-au întors pe dos şi carnea cenuşie dezveleşte un gol din care se hrănesc toate coşmarurile tale

podeaua care se afundă sub greutatea ta în senzaţia sufocării în propriile dejecţii toate imaginile rulând cu 350 cadre/h mama stând aplecată deasupra căzii palmele tatălui prima dată prima vomă maşinile în care era să intri tocurile prea mari fustele prea scurte cărţile nepotrivite băieţii nepotriviţi ideile în plus

transpiraţia care te învăluie ca un abur o plasă fină o mătase supraîncălzită sfârcurile întărite în friguri venind în valuri începând de la vârfurile degetelor pe gambe pe interiorul coapselor urcând între picioare lingând în cuburi de gheaţă aducând senzaţia tăioasă durerea şi inerţia scârbei instalată o dată pentru totdeauna

despicat din cerul gurii până în pântec trupul ăsta obosit arată în el o cameră de gazare umplută de toate cuvintele pe care ai fi vrut să le spui de toate atingerile mângâierile promisiunile omisiunile tot ce a trebuit să înghiţi totul gazat în nepăsare victimele necesare ale supravieţuirii