Crezând că filmul alb-negru
o va întoarce în regnul celuilalt,
culege oase pisate,
le imaginează stele în sevraj
şi le ambalează cifrat.

Mirul îi binecuvântează abraziv dorinţele
şi nu lasă loc de regrete,
se consolează rememorând
amintirea supremă:
citeau sincron
romanele lui Karl May,
dar niciodată
nu-şi povesteau ceva ca între fraţi,
copilăria a rămas
frumuseţea nerostirii lor.

Culege aplauze strivite cu uşa,
gestul acesta
imposibil de ţintuit pe nici un zid,
de netrecut în nici un album.