am să îţi vorbesc despre femeile frumoase şi libere
nu despre cele care îşi ascund cu frică anii
şi fotografiile de dată recentă prin sertare
care îşi pun pe pereţi în rame aurii şi pătrate
fotografia cu urs împăiat vată de zahăr pe băţ şi balon
de la băile Herculane de acum 10 ani
ci despre femeile cu zâmbet destins
neridate mirosind a chanel şi a săpun de migdale
femeile fără griji bogate fardate dorite
femeile atât de mustrate din priviri sau cuvinte
că nu suferă de foame
că nu trebuie să îşi rupă de la gură pentru cei 7 copii
o bucată de pâine de preferinţă mucegăită sau neagră
că nu poartă ciorapi rupţi iarna pe sub pantaloni
că au maşină un cont în bancă
şi pleacă la mare la munte sau la Paris când vor
femeile care nu sunt inculte deşi tiparul o cere
femeile ce nu cară seara spre casă şi soţ
plase mari cu salam Victoria, ouă, ceapă şi cartofi

femeile acestea libere
cu buzunarele pline de iubirile poeţilor
când ele trec pe străzi oraşul se luminează
bărbaţii îşi află un rost
tocurile femeilor frumoase şi libere se înfig adânc în inima lor
din ea creşte poemul acesta liber
cu zâmbet destins fără griji
ca o femeie frumoasă