Pisicile din odaie nu s-au speriat de paşii mei
de chipul meu amorţit
pe care nu l-au văzut niciodată

îmi aruncă o privire leneşă prin întuneric
şi rămân tolănite în patul meu
pe plapuma ce mi-a învelit cândva trupul de copil

Aceleaşi umbre aceleaşi broderii
aceleaşi perdele gălbui în casă
numai că alte pisici
dorm pe cuvertura de pluş

visele lor încă nu sunt bântuite de profeţii
urechile lor încă nu mi-au auzit glasul
pisicile mamei n-au presimţit că voi veni
în noaptea asta

ele îşi ascund de mine ochii fosforescenţi
şi se scufundă mai adânc în perne