crengi de lapte înverzind din pantofi de cenuşăreasă,
însemnată, fruntea transpiră tremurând sub bagheta zânei
trăsura e gata, caii sunt proaspăt smulşi din hamuri
mă uit în braţele sânilor tăi încolonaţi spre infinit
pune-ne pene pe pântece să ne iubim cu inimile-n sus
nu avem copii niciodată şi de fiecare dată când pleci
sunt ca o biserică fără clopote,
mut -
ca blaga la fiecare naştere.