S-a încruntat la geamuri chipul lumii
şi nu ne-a mai rămas decât să ieşim în curte,
gândurile noastre fiind gardul.
păsările de pradă,
ca nişte sprâncene secerând lumina unor ochi nevăzuţi,
s-au apropiat de inima noastră.
în curte, soarele este atât de puternic! pun mâna dreaptă la ochi
şi mâna îmi pare de aur.
pe tine te aşez în dreptul omenirii şi devii, dintr-o dată,
doar o simplă etichetă a ei.


fiecare bărbat îşi are dumnezeii săi,
fiecare femeie, la fel, îşi are dumnezeii ei,
care sunt puţin mai sensibili, inconstanţi
şi ezitanţi într-o oarecare măsură.
pentru a scăpa de complexul de superioritate,
deşi dumnezeii bărbatului au aflat de dumnezeii femeii,
îi cam ignoră,
pe motiv că niciodată aceştia nu devin de ajuns...


bărbatul şi femeia, unul cu altul, se mai întâlnesc,
dar dumnezeii lor, între ei, niciodată...