Cu am ajuns aici?
Acum sunt la capătul călătoriei mele.
Copilăria mi-a dispărut în negura timpului,
De ce nu o pot recăpăta?
-ma pot întoarce în vremea de odinioară-
-doar inchizând ochii şi amintindu-mi-
Nu mai sunt eu însumi.
Dar dragostea mea pentru casă...
e neţărmurită.
Dragele mele pârâiaşe, poieniţe
Şi copacii, în care odinioară mă plimbam
cu o mare de dragoste pentru ei.
De ce nu mai pot face asta şi acum?
Nu mai pot face ce faceam atunci
să stau afară noaptea cautând
licurici cu al meu drag prieten.
Nu aveam aceleaşi responsabilităţi ca acum.
Copilărie! Întoarce-te la mine!
Şi nu mă părăsi, căci nimic
-nu mi-a mai rămas pe lume
-decăt tu , copilărie pierdută...
Mă sting în dureri şi suferinţă
- dar in tăcere.
Mi-aş dori să te am mai aproape,
decât distanţa vârstei dintre noi.