Nu mai sunt cea de ieri
nici mirarea de la început
când mi-ai pus melci pe umeri
și i-ai trimis la păscut
prin iazuri virgine cu nuferi.

Ne transformăm și eu și frica.
Iată, după un anotimp,
melcii tăi au descoperit America
înverzită și supusă de timp,
o insulă în mlaștina lăuntrică.

Nu mai sunt la fel de vie.
Melcii muiați în cerneală
îți ating buzele în amintirea efigie,
te înscriu genetic în aberația pineală
și te declară regăsit într-o elegie.

2 aprilie 2001


Din volumul "Sacrificiul mirării", apărut 8 martie 2002, editura Pro Transilvania