Revin la tine supărat
cu dragostea într-un picior
îmi dai ciorapi de schimb
şi-mi tragi obrajii din curea,
mi-e foame,
culegem mălai din mămăligă
şi stingem lumina în frigider,
cât de cald mi-e la tine în palme, îţi spun,
dar tu nu mă auzi, tu nu ai când,
"Lasă asta, acum trebuie să îmbrăcăm feţele pe dosul limbilor
şi să stropim cu măşti transpiraţia
urzind venele în iţe de război ritmat" -

până la un nou armistiţiu
inima mea e cât gura ta de încăpătoare atunci când taci fără mine
şi de aceea te fac altar
şi îţi scot daruri prin uşile împărăteşti de ciudă,
iar când pleci din tine încăpăţânată
scot masca şi mă rog cu ciorapul tras peste gură.