Printre tinereţi oprite,
femei în devenire, clădite în sâni din doi în doi,
Surdomut la orice mângâiere
călărind dorinţe de sultani la galop,
Mâncând din potcoave căpestre de picioare spălate cu păr,
Ca un câine lingându-şi cuşca mai mult decât osul,
cu lanţul plin de neplecări uitate,
trăieşte -
închis în neputinţă cu mâinile mereu cuminţi
plămădind buze spâne,
înfipte în dinţii strânşi în fugi de împreună,
sfărâmând limpezimea bolţii,
din mugurii mânecii,
atunci când descântecul
frânge urma de îngustare a cuminţeniei trupeşti,
spre eliberarea de agheasmă
scursă din potirul minunii de a plânge de bucurie
peste lumina încovoiată înspre rădăcinile inimii.