bietul Roux
se întindea în iarbă după bucata de pâine
cu hăinuţa lui veche portocalie
plină de părul pisicii cu pui
gazda lui de o noapte

avea ochii mari cât bucata de cer
văzută prin ochiuri de geam curăţate cu prea multă grijă
şi era încă iarnă prin oamenii
pregătindu-şi casele pentru peace on earth

bietul Roux
se războia cu vrăbiile sub geamul meu
şi cojocelul nu îi ajungea să-şi încălzească genunchii
zdreliţi încă din copilărie
era contagios nu îl puteam adăposti
şi toţi ceilalţi au văzut asta din felul în care îi curgea nasul
nici ei nu îl puteau lua acasă
copiii lor erau mai importanţi
şi asta pare nedrept de firesc

la 18 decembrie în zori
bietul Roux îşi aşteaptă în gang umbra
să-i încălzească fruntea sprijinită pe o coajă de pâine
dimineaţa e mai rece decât sufletele oamenilor
grăbiţi să şi-o câştige pe-a lor
ca să poată face daruri
celor ce nu au
în mod special
nevoie
de ele

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale şi alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulţumesc.