Bine - N/A. Rău - N/A

Te-ai gândit tu, oare, că nu merităm
Acest sentiment curat, numit bucurie,
Ai întrebat de ce simțim atâta mânie, atâta furie?
Când viața prea mult o prețuim,
Noi nu sțiim cu adevarat să o iubim!

Tristeațea este pocăința, și amintire;
Este drept să uităm și să ne iertăm,
Când am urât pentru a simți fericire,
Când am ucis suflete ca să adulmecam
Un dulce-amărui simțământ de iubire?

Fericirea nu este nici zâmbet, nici râs
Nu este opusul tristeții, nici lipsă de plâns.
Ea este împlinire vieții, amintirea fiecărui păcat,
Și durerea sa purificatoare atunci când este iertat.

Când peste minte rațiunea domneste,
Regretul este adevărat, iertarea e pură,
Mântuirea nu mai este asa de dură,
Căci cu fiecare trisțete mai sus am urcat,
Cu fiecare lacrimă din suflet scursă,
Adevărata fericire am gustat.