LACRIMEI MELE
lacrima, tu lacrima amara
ce-mi sapi obrazul mereu
la vale fugi fara sa doara
plecarea ta din trupul meu.

tu esti esenta vietii mele
care din suflet izvoraste
in tine ascund doruri grele
doar tu cunosti a mea poveste.

mereu te-ascund in dosul palmei
mereu te sterg dupa obraz
caci tu-ntristezi privirea mamei
si-nveselesti pe cei cu haz.

m-ai invatat sa fiu ca tine
limpede sa privesc in fata
in clipele cand doar pe mine
puteam ca sa ma strang in brate.

ai curs continu nopti si zile
cand cei considerati aproape
nu puteau fi vazuti de mine
prezenta lor era departe.

ai curs in noptile cu vant
cand intalneam doar nepasare
nimeni nu spunea un cuvant
fortat am fost sa dau uitare.

dar nu-i nimic, te am pe tine
singur nu voi fi niciodata
la orice pas te port in mine
esti soarta care mi-a fost data.

cu pasi marunti prin ploaia rece
in mine port speranta calda
ca intr-o buna zi vei curge
de bucuria ce-mi va fi data.