Slava fluturilor

Pe nisip,
copitele cailor
scapără izbânzi fără glorie.

Timpul e ferecat în el însuși
ca buzele în cercul sărutului.

Din spinii de sub cămașa de litere
picură rouă fosforescentă
în potirele versului.

Când iarba-și sună clopotele
întru slava fluturilor
învinși de miresme,
valurile mării se preschimbă
în cuiburi de păsări ce țipă.

Ce-aș fi eu fără Tine?

Doamne, atinge cu aripa
floarea de plumb a humei amare.




















Gloire des papillons

Des victoires sans gloire
brillent les sabots des chevaux
Sur le sable.

Comme les lèvres au cercle du baiser
le temps est verrouillé en soi-même.

Dans les calices du vers,
sous la chemise de lettres
Les épines gouttent
de la rouée brillante.

Nids d’oiseau criards
deviennent les vagues de la mer
quand l’herbe sonne ses cloches
à la gloire des papillons
vaincus par les parfums!

Que serais-je sans Toi?

Atteins de ton aile,
mon ange,
la fleur de plomb de la terre glaise.