Totul începu atunci când
timpul îºi rãstignea secundele în viþei de aur,
lotuºi apuneau în umeri pacificatori,
sãgeþi se zbãteau în cãlcâie nemuritoare,
turbane fluturau semiluni în creasta cerului,
pânzã de sari atârna din pãmântul punctat cu vieþi,
piramidele îºi sãdeau nisip în vârfuri
ºi somnul fura pãsãri-arc din stele -
„Cât de mult e întunericul tãiat împrejur”, zise Bogumil.
„Ouãle pot sã zboare ºi ele, sprijinite în palme, despenite de minunea zãdãrniciei închegate în timp”, îi rãspunse Ana.
„Am gãlbenuº sub unghii! Zburãm!”, strigã Manole, ghemuindu-ºi penele transpirate între daltele umerilor.
ªi se fãcu luminã ºi porumbelul înflorea în ulei de mãsline extravirgin
ªi pâinea era uitatã în capul mesei gâtuite cu drag în malul casei unui melc bezmetic
ªi peºti cântau despre munþii ameþiþi de viaþã în împãrãþia cerurilor.