orice-aş face
nu izbutesc decât să te învârt
ca pe un ghem de pe o parte pe alta
fără să-ţi găsesc intrările
şi să-ţi pătrund miezul
de parcă n-ai absorbi aer prin pori
şi n-ai trage lumină caldă
înauntru prin ochi
nici nu ştiu
dacă există vreo pulsaţie
care să ne amestece
în sâmburele tău misterios
dacă îţi e bine cu mine
rostogolindu-mă împrejurul tău
ca o încăpăţânată planetă
străină


de ce m-or fi chemând pe mine
îngrămădirile astea rotunde de aţă
cu începuturi dosite
şi cozi răsucite sub coaste
în care să-mi afund mainile
ca într-o gură
doar ca să le mângâi limba amară
şi să-mi încleiez ameţită
degetele pe rând
la ce bun să alerg după o roată zăludă
înfăşurându-mă în urme
ca un sâmbure clandestin
într-o nucă excesiv de maternă
când ştiu precis
că mă va prinde în răsucirea ei
şi voi muri încă o dată
izbită de asfalt ca o lăcustă
cu picioarele rupte?