N-am să cobor
Printre norii rătăcirii de noi;
Nici nu am să alerg
Când sărutul mă va prinde de mâna uscată.
N-am să înţeleg de ce apa din ploi ne adoarme.
Şi alintul ei cald
Ne împarte între sute ca ea.
Nu voi asculta ce glasul meu strigă
Când tu nu eşti.
N-am să cerşesc niciodată
Iubiri ca-n poveşti,
Nu voi înota printre simţuri
Dacă vei fi luntraş,
Nu voi dori floarea din mână
Dacă vei fi grădinar.
Nici ochii n-am să-i închid
De vei veghea somnul din urmă.