e atunci când te trezeşti noaptea
şi auzi doar şuieratul cavernelor
în plămânii tăi şi încă
undeva departe un fel de muget
sau poate geamăt
în sinea ta începi a ghici
e oare un pui de căţea, sau un copil


sau în ziua cea senină când
stăteai alături de prietenul tău
te simţeai in siguranţă lângă el
desenai cercuri pe asfalt
în care apoi vă aşezaţi împreună
îţi părea că sunteţi într-un
balon gigantic de spumă
îndată el spune că trebuie să plece
tu îl ţii de mâină de păr de picior
el insă se smulge şi pleacă
singurătatea transformă liniştea
într-un vuiet stringent în urechi


sau spitalul plin de copii bolnavi
tu le asculţi respiraţia în timp ce ei dorm
doar uneori auzi tropăitul picioarelor în coridor
sunt copiii care merg la toaletă
se uită doar în jos
fiindcă după geamuri
întotdeauna stă un monstru care îi priveşte fix
cu ochi straşnici
când te duci şi tu
nu rezişti şi te uiţi spre geam
înţelegi că de fiecare dată monstrul eşti tu
copiii toţi eşti tu