M-am născut mic, într-o țară oarbă,
Dar nu orb !
Am dat cu ochii de comuniști,
Și ei de mine.
În timp ce stăteam la coadă la pâine,
Se aud voci in spate șoptind :
"- Acest copil învață bine !"
"- E bun în Partid !"

Apoi românii dezmeticiți s-au răsculat.
Mulți au murit...mulți au fugit.
Comuniștii s-au ascuns.
Și-au schimbat hainele și s-au întors.
Ne vorbesc despre democrație și ne îndeamnă,
Să luăm în seamă votul secret.
"- Votăm împreună pentr-o lume mai bună !"

Eu am crescut.
Dar nu în Partid.
Stau și pictez omul meschin.
Vă vorbesc despre el.
Și timpul trece...cu gândul la Partid.
Aș putea vorbi despre democrație,
Legată cu fundă la ochi,
Dar nu in Partidul definitiv.

Caut dovezi ca omul de-aici,
A fost ucis de comuniști.
Dar iarna comuniștii fost-au acoperiți.
De zăpada lui '89,
Și de sângele celor uciși.
Cărați sa devină turiști.
In lumi paralele.

Daca n-aș fi fost șoim,
Nu aveam Patrie.
Daca n-aș fi fost pionier,
"- Unde mai era pionieratul ?"
Acum sunt liber...
Să fac ce vreau, să spun ce vreau.
Vorbesc singur, căci nimeni nu m-ascultă.
Căci glasul se-aude, doar in Partid.

Din trei bolșevici, faci cinci democrați.
Din ei, zece sunt bine intenționați.
O sută luptă pentru libertate.
O mie merg spre Piața Universității.
Zece mii cad măturați de gloanțe la Loviluție.
O sută de mii au fost răniți.
Un milion au brevet de revoluționar.
Zece milioane s-au uitat la știri.
Douăzeci si trei plâng după Partid.
Doar câteva mame își caută copiii prin cimitire.

După câteva luni ies huliganii în stradă,
Ca să-i demaște pe comuniști.
Fac greva foamei, printre turiști,
Vorbesc despre țeluri înalte,
Cu fața la activiști.
"- Să vină tiranii la judecată!"
"- Ne-au împușcat atunci la grămadă!"

Bastoanele lovesc și pietrele zboară.
"- Ciudat ! Între oameni din aceeași țară ! "
"- Nu toți avem sângele roșu !"
Dar vine armata sa oprească scandalul.
Cu plumbi zburători, de huligani ucigători.
Astăzi e pace, se fac arestări.
Se caută huligani rătăcitori.
Se spală șoseaua de sânge.
Frumos program la televizor.
Dar mâine in Piață, fasciștii se-ntorc,
Cântând a libertate...

Mesajele zboară in gropi de lume uitate :
"- Proletari din toate zările veniți!
- Veniți și ordonați oamenii dezordonați!
- Veniți și apărați, tocați, linșați, scuipați!
- Anihilați-i pe drogați!
- Ucideți-i pe cei demoralizați, caci sunt drogați-intoxicați!"
- Îmi confirmați?
- Pe voi suntem bazați, voi cei dintâi bărbați.
- Partidul trebuie să-l apărați,
- Trăiască libertatea !"

Și au venit, pe huligani ia-u amuțit.
Și-au semănat frica până la infinit.
Au fost si securiști.
Au fost si activiști.
Și oamenii Partidului, toți răspopiți.
Apoi le-au mulțumit, ia-u aclamat.
Și i-au trimis din nou în gropi.
La săpat de mare adâncime…
Unde se ascunde suferința mamelor, celor proscriși.

Acum nu mai stau la coadă la pâine.
Stau la coadă la libertate, căci s-a mutat locul,
Se numește Străulești II,
Aici au crescut crucile și toți sunt frați,
Din familia celui NEIDENTIFICAT.
Până la urmă mă întreb, zilnic mirat :
"- De ce mai apar cruci din neamul celui neidentificat ?
…Viu-huligan, mort-neidentificat ! "

Maximus Publius Anonymus, Calatorii spre suflet (2004),
Marca inregistrata.