Atatia nori
si trandafiri albi
cazand din cer,
si pamantul lacom
innegrind petalele parfumate
in bulgari strambi.

Iar pietrele stau
deasupra chipului tau,
prabusind incet
alta si alta viata.

Din mijlocul acesta de timp
ies la margine,
calc pe iarba tanara
ce zvacneste in sus,
tintindu-mi inima.

Iar apoi palma-mi coboara
incet in sus,
spre crestet de brazi
si ozon,
dizolvare.

Atatia nori,
tacuti ca pietre;
petale strambe deasupra fetei
ce-mi coboara,
timp parfumat,
zvacneste lacom
inima,
brazi trandafir.