Odă (în metru antic)
de Mihai Eminescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morții
Ne-ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linișiti, pe mine
Mie redă-ma!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Odă (în metru antic).” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/oda-in-metru-anticIntrebari frecvente
Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCC✓duplicat
0