E rugul pregatit
Miros de lemn uscat
Spre ceruri azvarlit,
De ruga-nconjurat.

Ea nu e vrajitoare,
Copila este inca
Si cere indurare,
Legata sus,pe stanca.

Dar cine s-o asculte
Cand plange si implora?
Vocile sunt prea multe
Si focul o-nconjoara.

In piept nu-i rasuflare
Si voce nu mai are.
In gand isi cheama Domnul
Sa-i ocroteasca somnul.

Aclama iar multimea:
"E dusa vrajitoarea!"
Ea zboara spre inalturi
Dand valuri mari in laturi.

S-a dus apasatoarea
Viata pamanteana.
Cu ingeri albi pe umeri,
Cu lacrima pe-o geana,

"Sunt libera!",isi spune
Si-si pleaca-n jos privirea.
"Multimea sa se-adune,
Ii plang nefericirea.

Ei cred ca au invins-
Invinsu-i-a minciuna
Ce mintea le-a cuprins
Si le-a furat lumina."

De foc se-ndeparteaza,
Acasa pleaca toti
Si noaptea toti viseaza
Un inger pe la porti.

Aude fiecare,
Stingandu-se pe fuga,
O voce soptitoare
Ce se preschimba-n ruga.