Frumuseþea femeii oranj este trasatã cu linii fine, întipãrind pe chipul ei blândeþea, înveºmântatã în haine pogorâte din cer. Ea, femeia acestei zile, ºtie a descoperi în culori frumuseþi în care îºi clãdeºte fiecare anotimp.

Femeia oranj adorme uneori cu dragostea adunatã din vise, cu gândul dus peste apele unei lumi departe de lumea aceasta.

E femeia ce ºtie a iubi spiralat, înnodând firele pe mãrgeanul fiecãrui an, desenând discretã interioare de suflete, dându-le chipuri de sfinþi.

Oranjul acestei femei o face uneori sã creadã cã vine din altã lume, cã lumea aceasta e pentru ea doar o amestecare de culori în care uneori protesteazã, desenând bãrbatul pe care îl rãsfaþã, povestindu-i lucruri fascinante despre dragoste.

Femeia aceasta nu aºteaptã nimic de la destin, ci ºi-l proiecteaza în lucrurile fiecãrei zile. Iºi aºterne destinul pe pânza mângâiatã cu multã dragoste. Pentru ca pensula sã lase dâre din nopþile ºi zilele ei, e suficientã doar o patã de culoare modelatã frenetic.

Cine o fi femeia aceasta care azi poartã o culoare, mâine o preschimbã cu altã nuanþã în cuvinte, pictând literã cu literã? E femeia poet sau femeia ce picteazã?

Ea e femeia oranj! ªtie mereu sã gãseascã o cale spre inima mea, a ta, a lui…ºi, mai ales, a noastrã!