Dacă voi pleca
Din lanul cu spice,
Voi lăsa cununa de maci
Zălog pe când m-oi întoarce.
Nu pot bea singur
Sporul acela de fericire
Din creasta fiecărui spic,
De pe mustaţa fiecărui bob;
Vreau să mă întorc acolo
Cu tine.
Vom intra noaptea cu tălpile goale
Păşind încet ca nişte mierle
Prin holda ce se va culege mâine.
Vom împleti cu ochii, amândoi,
Paiele galbene ca ceara;
Vom face baldachinul nunţii noastre.
Ne vom trezi, eu mire, tu mireasă,
Cu ciocârliile în zori
Şi vom simţi uimiţi miros de pâine.
Ne vor găsi către amiază, poate:
Doi znopi frumoşi legaţi cu brâu din maci
Privindu-ne vrăjiţi de taina noastră.

Dan David, Los Angeles, 09-22-2005.