Nu știu acum cum voi fi mâine,
N-am știut ieri cum voi fi azi...


Privesc in zare,si tot ce văd,
E-un zid ce se înaltă
Din măruntaiele Pământului si dincolo de nori .
Deci:azi e ceață și furtună,și sufletul imi plânge!

Dar ziua trece,a venit mâine...

Privesc in zare si tot ce văd
E-o mare albastră,ce plutește
Deasupra-mi și-mprejuru-mi .
Deci:azi e veselie,soare,și-un zâmbet fața-mi
luminează!

Dar ziua trece,și-n timp de noapte,eu mă gândesc la
alte zări...

Trecutul depărtat imi cântă
Pe mii și mii de glasuri
Să mă întorc și să-l închid
În sufletu-mi de-atunci...
Dar prea departe sunt acum
Pădurea,izvorul,via
Și lanul auriu de grâu,
Căci lanțul vremii o dată rupt
Cu greu zalele-i mai prinzi...
Deci trenul vieții iute-aleargă
Și de trecut tu te desprinzi.

Dar clipa de melancolie zboară și de trecut tu
fugi...

Acum privesc spre viitor
Și te zăresc pe tine
Culori vii,zâmbete și flori,
Un cer veșnic senin.

Cioc-cioc,prezentul năvălește
Alungă vremea apusă,și vremea viitoare ...

Dar clipa ce se crede a fi acum prezentă,
A dispărut deja!
Veșnic visăm frumoase basme,
Mereu 'cercăm să știm mai mult ,
Dar toate sunt pure iluzii,
Căci ce-a fost ieri,
Nu va mai fi si mâine,
Și ceea ce numim noi mâine,
Curând nu va mai fi!

Că efemeră-i clipa
Nu înțelegem noi,
Că orice început are și un sfârșit!

Dar când a început și când se va sfârși,
Nu știu acum,și nu voi ști nici mâine!