nu stau decât o clipă
mi-e drumul înserare
rămân aici la uşă-n
picioare ca să şed
nu-mi daţi să beau
că setea din mine e prea mare
şi voi aveţi o apă
în care eu nu cred

deşi aprindeţi focuri
la voi e-ntruna ger
parcă sunt eşuată
la gura unui fiord
tiparul meu se pierde
în drum spre Polul Nord
iar ochii mei îngheaţă
în drumul către cer

eu ştiu să bănui ceasul
în care noaptea plânge
şi simt cum creşte iarba
pândind-o prin miros
iar stelele coboară
atunci atât de jos
că simt în tâmpla dreaptă
un car cum oiştea-şi frânge

şi tac dar nu de frică
şi plec nu de ruşine
mă leagănă mă pierde
un ceas cu şfichi de bici
poate-am pierdut pariul
cu flacăra din mine
sau poate pur şi simplu
e mult prea frig aici