Primăvara toate florile cântă venirea toamnei Zăpada dansează în fiecare iarnă pentru soarele care o va topi
Nimic nu este mai frumos nici măcar o mie de ochi verzi ai pădurii ridicați către cer
În fiecare noapte stelele ard în amintirea luminii trecute
Iată nimic nu poate fi mai frumos Nici măcar soarele care arde vise în fiecare dimineață nici măcar el soarele care iubește norii de ploaie de câte ori are ocazia
La marginea lacului doar peștii de apă dulce se roagă pentru mare La marginea mării toți peștii se roagă pentru nisip cald Toate valurile se roagă pentru stâncile de care se vor sparge
Nimic nu poate fi mai frumos nici măcare o mie de lacrimi calde plânse de o furtună rece
Poet mi-am spus Tat twam asi Cântă cuvântul în care nu vei mai fi Mi-am zis Tat twam asi Cântă dimineața in care nu ai sa mai scrii Mi-am zis Tat twam asi
Iată
nimic nu poate fi mai frumos