Dintre valuri agitate ce de țărmuri se lovesc
Se arată peste noapte o prințesă de poveste .
Spumegânde, valuri albe, nu mă lasă să privesc
Trupul gingașei copile și apoi să-mi dea de veste
Unde pot să o găsesc .

Într-o clipă se înalță din adancuri sus, spre cer
Se intoarce-o dată-n aer și pătrunde iar în mare .
Chipul fetei de pe apă este tot ce pot să sper,
Căci aștept de multă vreme dragostea să mă-nconjoare,
Să mă umple de mister .

O secundă ne desparte, făr` să vreau stau și gândesc
De-aș putea să-not departe, să ajung până la ea .
Îmi e greu să cred că fi-voi în stare să reușesc,
Căci apa e prea adâncă și nu știu de voi putea
Dulcei fete să-i zâmbesc .

Aș zbura până la stele, doar să știu că e a mea,
Însă ea e-n altă lume, intr-o lume de mister .
Apele o înconjoară și nu știu cum aș putea
Să trimit în viața ei soarele, drept mesager,
Să o facă doar a mea .

Tot ce vreau e să rămână ea cu mine, doar noi doi
Să ne sărutăm în joacă, să-i sărut buzele moi ...