Umbre solide de pasiuni privesc
Cu ochi numeroși somnul tău pierdut
În teroarea îmbrățișată de fatala noapte.
Limbi reci gustă frica și le place.
O viziune neagră îmi sperie sufletul,
Dar se retrage timidă
Când nebunia mă obligă
Să închid ochii la sfârșitul zilei.

Armate de temeri mi-au spus povestea
Mai bine ca sute de romane.
Vise cu focuri de tabără
Mi-au încălzit inima
Mai bine ca sute de reșouri.
În fiecare moment al fiecărei nopți
Umbrele dansează pe ziduri
Și știu că El mă privește de departe.

Câmpii întunecate de briliante evocă
Zâmbetul lui care bântuie gândurile de după.

"Din zilele goale de speranță
Să negi întunericul,
Să-mi urmezi vocea,
Să fugim departe de tot.
Chiar dacă pentru a ne ascunde,
Să evadăm din viață
Și să trăim în eternitatea soarelui."

Pentru toate nopțile în care am stat trează și am privit în gol
Mi-aș dori o dată să înhaț o licărire de speranță.