Eu urmãresc o formã, dar pana mea n-o prinde;
boboc al cugetãrii ce-ar vrea sã fie floare;
o simt pe buze ca un sãrut care aprinde
a Venerei din Milo ciuntitã-mbrãþiºare.
Un ºir de marmuri albe sub verzi palmieri se-ntinde;
mi s-a prezis cã Zîna în faþã-mi va apare;
lumina doarme-n mine cu pene licãrinde
ca pasãrea din lunã-ntr-un lac cu unde clare.
ªi aflu doar cuvîntul fugar, iniþiere
melodicã din flaut, ce-ntr-o clipitã piere,
ºi visul, barcã-n spaþii, vâslind fãrã de grabã;
iar sub pervazul scumpei Frumoase-Adormite,
suspinele fântânii curgând neistovite
ºi-al lebedei gât candid, arcat, care mã-ntreabã.