cum ar fi ca lumea să se pieardă-n joia unei scrieri
când la magazinul ăla mare blugii și pantofii au alt preț
cum ar fi ca până mâine o femeie măritată pâinea să o rupă-n cele patru colțuri ale singurei planete cea pe care soarele mereu o cam strigă în pețit

se aduce pelerină nouă musai galbenă din plastic
cizme pentru inundații și bărci cu motor cum ar fi ca până mâine dintr-o așteptare ce nu se arată să mă-nsor?

ai veni mi-ai zis tot mai des înfrigurată și mai repede acasă ca și când dinspre lumină liber și-ar fi luat cosașii ce au aranjat din timp lumina cea frumoasă ce o tot mai des aminte pomeneam să pun pe masă

tu chiar numeri la secunde eu le tot repar să umble
tu chiar văd că ai venit eu secundă reparată umblu să închid la poartă să țin timpului de vorbă sufletul ce umblă-n robă dezbrăcat

de bună voie și nesilit de umbră de cântec de piatră și fier zici să o iei de soție?

și am zis DA