Calul îl veghează plin de tristețe
de Matei Vișniec(2006)
1 min lectură
Mediu
Eram singur în mijlocul străzii
sub burta calului meu
eram întins pe caldarîm
iar calul meu se uita la mine, se mira
nu mă mai văzuse niciodată mort
trecătorii întorceau cîte puțin capul
priveau cu coada ochiului și spuneau
ce frumos, călărețul a murit
iar calul îl veghează plin de tristețe
dar nu era așa calul meu
mă adulmeca doar nelămurit
încerca să mă atingă cu botul său umed
trecătorii își spuneau ce frumos
călărețul a murit iar calul
încearcă să-l îndrepte cu fața în sus
dar nu era așa, calul meu
s-a plictisit repede de tăcerea mea
și m-a părăsit acolo, pe caldarîm
a luat-o încet de-a lungul străzii
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Matei Vișniec
- Tip
- Poezie
- An
- 2006
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Matei Vișniec. “Calul îl veghează plin de tristețe.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/matei-visniec/poezie/calul-il-vegheaza-plin-de-tristeteIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.