nu vreau să-ţi întorc cuvintele pe dos
simt că undeva epuizarea mea fizică
îti va îngrăşa
cernoziomul inspiraţiei
poate eu voi fi fundul de ochi
a lui Apollinaire
poate numai cuta sa de pe frunte
şiroaie curg prin ea.

***

nu înţeleg nimic, exişti?
sunt un produs al imaginaţiei tale
o caligramă Apollinaire
ma cauţi în spatele paravanului
plin de fuste mute, ai degetele din făină cernută
albe de cuvinte neinventate
bănuite paleontologic într-o altă existenţă
pe care nu am trăi-o
de frică de noi, dacă nu
de ciuda neatingerii..

****

dacă tu ai înţelege
nevirtualul din păstrarea cuvîntului
dacă migala sulfetească
ţi-ar scoate ochii minţii
să mă rogi să fiu
să mă rogi să te mîngii
să mă cuvînţi înaintea atingerii
dacă..