lumea domnului copil încape în această pagină
el îi dă vânt şi se-nghesuie în ea ca-ntr-o bărcuţă
de-acolo cerul i se leagănă rar în ochii îngheţaţi
felia cu gem pluteşte singură spre guriţa lui
liniştea e sinonimă cu perna de pe genunchii mamei

dar bărcuţa se opreşte în mijloc
pe faţa domnului copil îşi face loc o grimasă
ar fi oare cineva prin preajmă doar să o mişte puţin încolo? şi să rămână?

strigătul domnului copil este concertul unui deal cu pinguini
şi fără dirijor
strigătul întoarce pagina cu fundul în sus
domnul copil e un mesaj în sticlă
strigătul îi răzbate pereţii ca o sorbitură forte cu paiul
căderea în gol reduce însă totul subit la tăcere