Femeia mă deschide ca pe o carte
umezind degetele pe limbă,
îndoindu-mi carnea la colţuri,
unde găseşte termeni necunoscuţi.
Subliniază idei cu marcatorul
pentru a lăsa semnele trecerii ei,
a studiului, desigur,
a însuşirii unor cunoştinţe
pe baza cărora urmează să trăiască aproape ca un bărbat.

„A-Be-Ce-darule, nu mai spui nimic?”
-mă întreabă ducându-mă la ureche.

Mă ridic dintre cuvintele acestea
zicându-mi că fiecare iubire
are în sine sămânţa propriei distrugeri.


Cu mulţumiri dedicată celor ce au comentat:

Suma întâmplărilor

Femeia mă ridică dintre cuvintele acestea
zicându-mi că fiecare iubire
are în sine sămânţa propriei distrugeri.
Mă deschide ca pe o carte
umezind degetele pe limbă,
îndoindu-mi carnea la colţuri,
unde găseşte termeni necunoscuţi.
Subliniază idei cu unghia
deschizând, roşii, marginile întâmplărilor
pentru a lăsa semnele trecerii ei,
a înţelegerii, desigur.
„A-Be-Ce-darule, nu mai spui nimic?”
-mă întreabă ducându-mă la ureche.