Mă apuc de curățenie!
Vreau să-mi fac curățenie
în gânduri, în casă, în familie,
în suflet, în murdărie.

Mi-am scos la aerisit
saltelele cu foi de păpușoi,
am frecat cratițele cu nisip,
am zugrăvit cu var alb
cămara sufletului.

M-am pregătit să iau lumină.
M-am pregătit să iubesc
încerc să uit că urăsc,
doresc să simt că trăiesc.

După slujba ce m-a curățat
până și pe mine
mă întorc cu lumină
Acasă.

Avem mâncare, băutură,
liniștea ar trebui să ne cuprindă.
Suntem cu toții sănătoși, împreună,
dar ne lipsește bucuria.

Mă uit în jur la lumina cea difuză
ce îmi arată pereții afumați,
păienjeni în colțuri înnegrite,
și său pe tot ce-am încercat
să spăl cu apă fiartă, clocotită.

Am încercat să-mi albesc
sufletul negru,
dar mă simt vinovată
că lumina cea adevărată
nu a reușit să mă sfințească
detașându-mă de tot ce nu ține
De Tine.