Am vrut o poezie sa-ti compun
In marea trecere spre vesnicie
Dar coplesit de-al vietii noastre fum
Am amanat aceasta reverie

Mi-aduc mereu aminte ca acum
Cand, intr-o iarna ce nu se sfarsea
Simtindu-ti sufletul gata de drum
Ne-ai strans pe toti ai tai la dumneata

In ziua-ceea lunga de sabat
Desi convins ca mori curand, pesemne
Cuprins de lacrimi reci tu ne-ai rugat
Sa-ti luam pentru la anu' lemne

Noi am plecat cu totii abatuti
Spre locuinta nostra din Banie
Lasand batranii nostrii multumiti
Ca ne-au vazut in iarna cea tarzie

La doua zile de la revedere
Batranul tata a plecat spre astre
Lasandu-ne in suflete durere
Si multa jale-n inimile noastre

In sania tractata de doi cai
L-am dus la cimitir cum se cuvine
L-am asezat in lut pe-al nostru plai
Sa curga prin atomi in noi destine

Mihail Buricea