Cum plouă, Doamne! Parcă stă să cadă
Tot cerul plin şi greu de nori pe noi
E ploaia însăşi crâncenă corvoadă
A bolţii ce ne-nghite pe-amândoi

Cum plouă, Doamne! Ceruri spintecate
Îşi varsă conţinutul ca un pântec
Tăiat de bisturiu; mor înecate
Silabele din ultimul meu cântec

Cum plouă, Doamne şi cum mă inundă
Potopul ăsta nou prin răni mai vechi!
Fatala-i vara asta sau fecundă
Pentru desperecheatele perechi?!?

Cum plouă, Doamne! Curg deja torente
Din cerul vieţii mele, ieri senin
Cuvintele-mi devin incoerente
În rugăciune-am verde de pelin

Dar las’ să plouă… s-o spăla şi zgura ce-mi umple cu tăcere, mută-gura
Să plouă-n mine până fi-voi parcă, cu trup si suflet, scîndură de barcă