într-o clipă am realizat tot ce se întâmplase
fuga ta disperarea febra pustie psihoza nevroza
mirosul prăjiturilor arse
budinca plină de ifose
puțină candoare nu ți-ar strica, zău așa
mă întorc în perna imensă să dorm
să mă lași să dorm
să visez ceva ce nu am putut trăi
mi-e lehamite mi-e frică apoi aștept sa mă trezești
încet încet mângâind creștetul de copil candva
eu nu am avut aceleași oportunități ca tine
nu am avut îngerii de nylon de partea mea
eu nu am avut părinți excesiv de ocrotitori
vacanțe la țară obligatorii ca o blândă colectivizare
copilării mai mult sau mai puțin fericite
mie mi-au rămas doar cuvintele mai mult sau mai puțin sincere
spațiul cuvintelor piscina cu aripi baldachinul plutind trupul meu
vinețiu peste ape
nostalgic visător ca un tunel săpat în leziunile adânci ale pietrei
pe unde vor trece navetiști cu sila
răgușit acul patefonului îngână un cântecel de adormit copiii
spre bucuria celor mulți
sunt singur și vreau să scriu
lăsați-mă să scriu
lasați-mă