din coşul de răchită al verii se întrupează
luna cireşelor coapte şi străzile seamănă
cu nişte femei îndrăgostite
dezbrăcându-şi foiţa de aur a teilor
oraşul se dăruieşte celui care trece pe galben
orgasm melifer între roşu şi verde
sunt azi semafoarele îmbrăţişând intersecţia
glissando pe pubisul bulevardului înfrunzit
după-amiaza de vară se strecoară nebăgată în seamă
printre atâtea claxoane şi termopane
coborând la Metrou cu gândul la tine doar eu
pot opri în loc timpul sau poate el mă opreşte pe mine
în cuibarul de ceară al clipei de fiecare dată
când ne întâlnim topind amurgul de sub pământ