Pana la colt ma adusese o masina din
Satul vecin
Si stau acum in plina ziua
Si soare...
Si mai mult nimeni...
Si nici boare de vant...
Si colbul asta starnit de oitele
Care
Manate de foame si
Soare
Se grabeu sa intre in apa
Rautului...
Rautul nostru vara...
Ingust ca o cingatoare...
Adanc pana la
Dar pentru broaste e
Mare...
Se incepuse ca de obicei cand sunt singur
Si nimeni nu ma incurca
Sa visez aevea...
Cat de adanc era pe vremea paleoliticului
Aceasta vale a Reutului...
Si ce nume avea el atunci...
Si oare erau pe-atunci animale
Domestice...
Hai sui Ioane...
Ca microbusul vine peste doua ore...
In trasura la care erau inhamati doi caluti
Era
Lelea Mariuta...
Hai nu te codi...
Ca ma grabesc si eu...
Lelea Mariuta era o femee tanara...
Cu un baetas mic...
Iar sotul ei murise la Tighina
In razboi...